Реферат: Principala cauza a handicapului

după accidente vasculare cerebrale, n majoritatea cazurilor o constituie hemiplegia. Aceasta necesită un accent deosebit asupra măsurilor de recuperare neuromotorie. Termenul recuperare sau reabilitare expune complexitatea eforturilor n domenii medicale, fizice, psihologice, pedagogice, sociale, profesionale care au drept scop evitarea invalidizării bolnavului şi rentoarcerea lui la un mod de viaţă  normal. Se cunosc trei nivele ale reabilitării, atingerea cărora au loc prin diferite mecanisme.

I nivel. Restabilirea

Scopul acesteia este de a atinge acelaş efect a sistemei, n aceaş componenţă, care puteau fi temporar dezorganizaţi sub influenţa diferitor factori.

Restabilirea are loc atunci cnd nu au murit toţi neuronii, iar focarul constă din elemente intacte. Inhibiţia de protecţie fiind o măsură fiziologică uneori capătă caracter patologic, durnd timp ndelungat şi făcnd imposibile restabilirea funcţiilor. Deaceea uneori o hemiplegie poate dura mult timp, leziunea neuronală fiind minimală. Măsurile medicale trebuie ntreprinse anume la acest nivel, pentru a dezinhiba elementele nervoase şi stimularea lor şi aceasta se poate obţine prin aplicarea gimnasticii curative, masajului, fizioprocedurilor.

Acest nivel se obţine n primele 6 luni după accidentul vasculr cerebral.

II nivel. Compensaţia

La alterarea unei funcţii a sistemului, funcţia structurii lezate o ndeplineşte alta ce nu a fost traumatizată.

Scoarţa cerebrală reacţionează orice modificări dintre organism şi mediul extern. La analiza impulsurilor noi ce vin n cortex după lezarea analizatorului motor, n ea se formează noi centre responsabili de indeplinirea funcţiei.

Mecanismul ce permite să atingem nivelul compensaţiei l prezintă reorganizarea compensatorie, includerea n ndeplinirea funcţiilor sistemelor cerebrale care nainte nu le ndeplineau. Dar la acest nivel nu se atinge o restabilire completă a funcţiilor, mişcările snt schimbate, cu defect.

III nivel. Readapterea, adaptarea către defect.

n prezenţa unui defect evident, cu leziune neuronală masivă lipseşte posibilitatea compensării din cauza afectării difuze a cortexului. La pacient gradul handicapului va fi evident şi persistent.

Scopul acestui nivel va fi de a nvăţa bolnavul către auto deservire.

Se cunosc două tipuri de reabilitare:

1. staţionară

2. de ambulator

Etapa de staţionar prevede acordarea paturilor pentru reabilitarea n secţiile de neurologie, formarea unei secţii de reabilitarea pentru tratarea bolnavilor n perioada subacută, staţionare de reabilitare de zi.

n ultimi ani n toate ţările este tendinţa de a micşora durata reabilitării n staţionar şi a o transfera la etapa de ambulator. Cea mai fregventă formă de organizare a procesului de reabilitare este cea de brigadă. Specialiştii de bază a brigăzii snt:

1. cinetoterapeuticul

2. fizioterapeuticul

3. psiholog medical

4. psihoterapiutul

5. lucrător al sferei sociale

6. logoped

7. neuropsiholog

8. lucrător n sfera muncii.

n fruntea brigăzii se află neurologul cea trecut specializarea n reabilitarea medicală.

Măsurile de bază a reabilitării snt:

1. Cinetoterapia

2. Psihoterapia

3. Restabilirea funcţiilor corticale superioare

4. Terapia prin muncă

5. Tratamentul medicamentos

6. Fizioterapia

Perioada acută, durata ei, este determinată regresul procesului de dislocare şi edem cerebral. n ictus hemoragic durata 1,5 – 6 săpt. n ictus iscemic 1 –4 săpt.

n aceasta perioadă se ntreprind măsuri pentru a salva viaţa pacientului şi a stabiliza funcţiile vitale.

Măsurile de recuperare se ncep ct mai precoce, dar după stabilizarea bolnavului. Reabilitarea pasivă ce include cinetoterapia, masajul, gimnastica pasivă, respiratorie se ncepe din primele zile.

Reabilitarea activă este strict individuală şi depinde de caracterul infarctului.

Reabilitarea pasivă

Cinetoterapia - se ndeplineşte sub formă de gimnastică curativă, elementele căreia snt:

1. poziţiile anumite

2. mişcările pasive

3. gimnastica respiratorie

4. privirea fixată şi motilitatea oculară

5. masajul

Trebuia de ţinut cont de creşterea treptată a activităţilor şi prentmpinarea  oboselii.

Tratarea prin poziţii de gimnastica pasivă se ncepe n:

· ictus ischemic – la 2-4 zi

· ictus hemoragic – la 6-8 zi n condiţii de hemodinamică stabilă (cifrele TA- lucrătoare, FR- 18-19`, pulsul ritmic.)

I.Tratarea prin poziţie

Dezvoltarea contracturii hemiplegice cu poza Vernike-Man apare la aflarea ndelungată a membrilor paretice ntr-o poziţie – aferentaţia permanentă de la muşchi duc la formarea n SNC a unor focare staţionare de excitaţie. Există diferite scheme de aranjare a membrilor paretice pentru prevenirea apariţiei contracturilor.

Schema I (după Tcaceva)

Alterarea periodică a poziţiei membrelor n poziţia bolnavului pe spate şi pe o parte.

Poziţia pe spate (des. 1-4) inversă poziţiei Vernike-Man. Mna paretică se aranjează pe o pernuţă ca toată mna şi centura scapulară să ie la un nivel pe suprafaţa orizontală. Apoi mna se aduce lateral pnă la un unghi de 90 (la dureri se face lent), se ndreaptă şi se supinează. Mna ntinsă să fixează cu langeta, iar pe umăr se pune un săculeţ cu năsip. Picorul paretic se flectează n articulaţia genunchiului sub un unghi de 15-20 ( se pune un rulon sub genunchi), planta să flexează sub un unghi de 90 şi se menţine aşa fixată de pat.

Poziţia pe partea sănătoasă.(des.4.2.)

Membrele paretice ocupă o poziţie flectată.

Mna se flectează n articulaţia umărului şi cotului, se pun pe o pernuţă, piciorul se flexează n articulaţia coxofemurală, genunchiului şi talocrurală, se aranjează pe altă pernă. Dacă tonusul muscular nu s-a mărit, poziţia pe spate şi pe o parte se alterează la fiecare 1,5-2 ore, iar pe partea sănătoasă 30-50 min.

Schema II(după J. Vontighem 19919)

Alterarea poziţiilor pe spate, partea sănătoasă şi partea bolnavă.

I. Poziţia pe spat (des. 4.3.)

Capul pe pernă, gtul flectat, umerii se susţin cu perna. Mna paretică se aranjează pe pernă la distanţă de la corp, ndreptată n articulaţia cotului şi minei, degetele ntinse. Coapsa paretică este n extensie şi pusă pe pernă.

II. Poziţia pe partea paretică (des. 4.4.)

Capul se stabilizează n poziţia comodă, trunchiul puţin ntors şi se menţine din spate şi picioare cu perne.

Coapsa piciorului paretic se aranjează n extensie, articulaţia genunchiului n flexie uşoară. Mna paretică să ntinde pe pernă. Mna sănătoasă se aranjează pe pernă sau pe corp. Piciorul sănătos – poziţie pe pernă uşor flectat n articulaţia genunchiului şi cocsofemorală.

III Poziţie pe partea sănătoasă (des. 4.5.)

Capul ocupă o poziţie pe o linie cu trunchiul, trunchiul uşor flectat anterior. Mna paretică se aranjează pe pernă, flectată n articulaţie umărului sub un unghi de 90 şi ntinsă.

Piciorul paretic uşor flectat n articulaţia coxofemorală şi artiulaţia genunchiului, gamba şi planta snt plasate pe pernă.

Mnă sănătoasă ocupă o poziţia comodă. Piciorul sănătos se aranjează n extensia articulaţiei genunchiului şi articulaţia coxofemorală. La tratarea prin poziţie se va ţine cont ca mna şi articulaţia umărului membrului paretic să se afle la acelaşi nivel pentru a ivita extensia capsulei articulare. Aşa o extensia apare destul de fregvent şi este nsoţită de apariţia durerilor.

II.Mişcările pasive.

Ameliorează circulaţia n membrele paretice, contribue la scăderea tonusului muscular, precum şi stimulează apariţia mişcărilor active datorită influienţei reflectorii a impulsaţiei aferente ce apare n muşchii şi articulaţiile membrelor paralizate.

Pentru a diminua hipertonusul muscular şi prentmpinarea apariţiei schineziilor musculare pasive se ncep din articulaţiile mari a membrelor treptat trecnd la cele mici.

Mişcările pasive se fac att pe partea bolnavă ct şi pe cea sănătoasă cu un temp lent (tempul rapid măreşte tonusul muscular). Pentru acasta metodistul cu o mnă apucă extremitatea mai sus de articulaţie, cu alta mai jos, făcnd apoi mişcări n aceasta articulaţie ntr-un volum ct mai deplin.

n fiecare articulaţie se fac 5-10 mişcări. Mişcările pasive se asociază cu gimnastica respiratorie şi nvăţarea bolnavului n relaxarea activă a muşchilor.

n efectuarea mişcărilor pasive n articulaţia umărului nu se recomandă abducerea şi flexia bruscă a minii paretice n articulaţia umărului pentru a prentmpina traumatizarea ţesuturilor periarticulare.

Pentru a prentmpina extinderea capsulei articulaţiei umărului se ntrebuiţează procediul de nşurubare a capului humeral n fosa articulară metodistul cu minele treimile inferioare a gambelor flectate n articulaţiile genunchiului şi efectuiază alternd flexia şi extensia n articulaţia genunchilor şi coxofemurale cu alunecarea concomitentă a plantelor pe pat.

La efectuarea mişcărilor pasive un rol se acordă apariţiei sinchineziilor n membrele paretice. La efectuarea mişcărilor n membrul inferior cu scop de a prentmpina apariţia sinchineziilor n mna paretică bolnavul ncleaştă degetele minilor n lacăt, sau apucă cu palmele articulaţiile cotului.

n timpul cnd metodistul face mişcări pasivi n piciorul paretic, bolnavul cu mna sănătoasă face mişcări cu mna paretică opuse celor sinchinezice.

Pentru prentmpinarea sinchineziilor n picior la efectuarea mişcărilor

n membrele superioare picioarelor paretic poate fi fixat cu o langetă.         

Ш MASAJUL

Mişcările active

n lipsa contraindicaţiilor se ncep:

ictus hemoragic –la 15-20 zi

ictus ischemic-la 7-10 zi de boală.

Cerinţa de bază –dezolarea strictă a sarcinii şi creşterea ei treptată.

Se desting exerciţii cu caracter static n care are loc contracţia tonică a muşchilor şi exerciţii cu caracter dinamic-nsoţit de efectuare mişcărilor. n pareze severe gimnastica activă se ncepe cu exerciţii cu caracter static ca fiind mai uşoare. Aceste exerciţii, constau n menţinerea segmentelor membrelor n poziţia dată.(de cinetoterapeut) .n tabelul 4.1 snt arătate unele exerciţii de aşa caracter.

Exerciţiile cu caractre dinamic se efectuiază  n primul rnd pentru muşchii tonusul cărora deobicei nu se măreşte: m. abductor a umărului, supinatori, extensorii braţului, minii, degetelor, m. abductori ai coapsei, flexării gambei şi plantei piciorului.

n pareze profunde se ncepe cu exerciţii ideomotorii (bolnavul la nceput trebuie să-şi imagineze singur exerciţiile date, iar apoi să-le efectuieze, comentndu-le verbal) şi exerciţii n condiţii necomplicate.

Aceste condiţii constau n nlăturarea forţei de greutate, şi forţei de frecare ce complică efectuarea exerciţiilor. Pentru aceasta mişcările se fac pe o suprafaţă orizontală, netedă, cu ajutorul metodistului care menţine segmentele membrelor mai jos sau mai sus de articulaţia n mişcare.

O importanţă se acordă mişcărilor izolate n articulaţii. Petru aceasta se foloseşte procedeul de opunere mişcării active, ce permite metodistului de a regula cu sarcina n diferite grupe de muşchi. Trebuie de urmărit respiraţia (nu se permite reţinerea respiraţiei), extinderea m. hipertonici la inspiraţie. Se efectuiază toate mişcările posibile petru această articulaţie cu un temp lent. La baza formării deprinderilor motorii stă formarea unor legături ntre diferiţi analizatori corticali, atunci la gimnastică curativă se folosesc diferite forme de aferentaţii (stimulaţia proprio- şi exteroreceptorilor).

Spre sfrşitul perioadei acute a bolii se complică şi caracterul mişcărilor active, fregvenţa repetării lor, se ncep exerciţii şi pentru trunchi (ntoarceri şi nclinări laterale, flexie, extensie.)

ncepnd cu a 8-10 zi n ictus ischemic şi de la 3-4 săot. n ictus hemoragic dacă permite starea generală a bolnavului şi hemodinamică, bolnavul se nvaţă a şede. La nceput bolnavului de 1-4 ori pe zi pe durată de 3-5 min. i se dă o poziţie semişezndă sub un ungi de 30. n decurs de cteva zile sub controlul pulsului se măreşte unghiul şi durata. Accelerarea pulsului la schimbarea poziţiei nu trebuie să depăşească 20 b./min.,la apariţia unei tahicardii evidente se micşorează unghiul de aşezare şi durata procesului.

Peste  6 zile unghil de ridicare se măreşte pnă la 90, iar durata - pnă la 15 min. apoi se nvaţă aşezarea cu picioarele coborte (mna paretică se fixează pentru a prentmpina  extinderea capsulei articulare a umărului.

n timpul aşezării piciorului sănătos periodic se aranjează pe cel bolnav pentru a repartiza masa corpului pe partea paretică.

Se trece la poziţia n picioare lngă pat pe ambele picioare şi alternd un picior cu altul (fixnd articulaţia genunchiului pe partea paretică cu ajutorul langetei),mersul pe loc, apoi pe mersul prin salon, coridor cu ajutorul metodistului, iar pe măsura mbunătăţirii mersului – cu ajutorul crjelor.

Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care constă n flexia concomitentă a piciorului n articulaţia flexo-femurală , genunchiului , taloclurală. Ultima etapă este mersul pe scări . mna paretică să fie fixată. Măsurile metodice pentru ngrijirea bolnavilor cu hemipareză snt date (tab.4.3).

MASAJ (III punct al reabilitării pasive )

Masajul n lipsa contraindicaţiilor se ncepe la acelaşi termen după ictus, n ictus ischemic – la 2-4 zi de boală

           ictus hemoragic – la 6-8 zi de boală.

Masajul se face n poziţia bolnavului culcat pe spate şi partea sănătoasă, zilnic, ncepnd cu durata de 10 min. şi treptat mărim durată pnă la 20 min. Masajul muşchilor poate influenţa la starea tonusului muscular: n pareze spastice excitarea energică a ţesuturilor duce la creşterea spasticităţii. Mărirea spasticităţii poate fi cauzate şi de tempul mişcărilor masante (semnul lent scade tonusul muscular).

Deoarece n hemiplegie este o hipertonie selective, masajul tot trebuie să fie selectiv.

La efectuarea masajului pentru muşchii hipertonici se face netezirea, frecarea circulară şi vibraţia nentreruptă. La masarea muşchilor antagonişti se foloseşte netezirea, frecare şi vibraţia ntreruptă.

Masajul se ncepe de la segmentele proximale şi continue spre cele distale a membrelor. Se atrage atenţie masării m. pectoral mare cu tonus mărit, se face netezire lentă, şi m. deltoid – cu tonus scăzut (se face masaj stimulant).

Masajul se face timp ndelungat, la un curs 30-40 de proceduri. Durată măsurilor de reabilitare n staţionar nu durează mai mult de 1,5-2 luni. Ulterior bolnavul se transferă la centre de reabilitare ambulatorii.

Tabelul 4.1.

Exerciţii pentru contracţia statică a muşchilor membrelor

Metodica ngrijirii bolnavului cu hemipareză.

Tabelul 4.2.

Restabilirea deprinderilor uzuale la bolnavii după ichtus.

Tabelul 4.3.